Grupurile de Facebook sunt altă specie

Eu am stat la bloc toată viața pe vremea noastră, ce clișeic și bătrânesc a sunat. Pe vremea noastră nu existau grupuri de WhatsApp. 

Când voiau vecinii să se certe, era mult mai ușor: se întâlneau pe scară și începea distracția.  Sau un clasic pe balcon.

Când m-am mutat la casa mea, tot un apartament, în renumita Florenza de Cluj, am avut privilegiul de a avea un grup de WhatsApp. 

Abia atunci am realizat cum relațiile interpersonale au de suferit din cauza tehnologiei.

Nu mai vezi doi oameni care se ceartă față în față. Nu își mai dă nimeni intervalul cum ar trebui, doar se înjură pe WhatsApp. Ce fel de treaba mai e si asta. 

Dar totuși nu despre asta este povestea. De ceva timp am fost inclus într-un grup ceva mai mare de data asta pe Facebook. 

Sunt pe Facebook grupuri comunale, aparent. Nu am știut asta, dar entuziasmul meu a reapărut în peisaj. Fiind o lelită, îmi place să observ cum oamenii se ceartă din nimicuri. Sau cel puțin consider eu că sunt nimicuri. 

Am mai văzut situații în care oamenii încercau să facă shaming altora doar pentru că au tatuaje, legându-se aparent de chestii infime doar pentru a avea un pretext. Asta a atras un val de critici în comentarii și postarea a fost ștearsă în scurt timp. Da, încă îl consider sat și unii oameni pot avea păreri puțin prea conservatoare.

În opinia mea, fiecare poate să facă ce vrea atâta timp cât nu deranjează pe cei din jur. 

Și aici vine și problema de zilele trecute. 
Era o zi destul de încărcată. Aveam destul de mult de lucru și încercam să mă concentrez până când am primit un mesaj. 

– „Uită-te pe grup.”

Eram : „Ok, ce grup?”, uitasem că eram pe grupul “Trăiesc în Florești”. 

Intru și văd următoarea postare. 

Inițial am crezut că e o glumă. Spun asta pentru că o să vedeți ulterior că era chiar pe bune. Ce îmi pare rău e că nu m-am gândit să fac poze și la comentariile în care oamenii ziceau că au mai văzut și în alte rânduri acest comportament. Nu voiam să îmi dau cu părerea despre asta; se poate întâmpla, dar e frumos să faci curățenie, că nu suntem în Evul Mediu.

Dar da, oamenii aparent la sat se cacă pe drum. Speram totuși să fie o glumă. 

Dar acum vine partea interesantă: această postare a avut și un răspuns. 

Nu știu cum poți să ai nivelul ăsta de încredere în tine, încât să poți scrie un răspuns pe un grup public cu mii de oameni și să o arzi la modul ăsta.

Mă tot gândesc ce frumos ar fi să pot să am atâta încredere când spun o mizerie precum doamna asta. 

Nivelul de nesimțire pe care îl pot atinge unii este greu de imaginat, pe lângă că ai făcut un lucru rău, mai și urli în gura mare că tu faci ce vrei. Nu faci ce vrei, că trăiești în societate; societatea are reguli care trebuie respectate.  Nu știu totuși de ce nu a sunat cineva la poliție la prima abatere. Totuși, unii oameni cred că dacă încerci să faci public shaming cuiva, o să se schimbe ceva. Unora le dă validare. 

Am rămas fără cuvinte.

Cele două postări au fost șterse, noroc că am apucat să fac poze. 

Deci, da, grupurile de Facebook sunt puțin mai rele decât cele de WhatsApp. 

În realitate, oamenii sunt; avem ceva nativ greu de egalat; în fiecare fibră a noastră avem 90% nesimțire și 10% orice altceva.