Lupta

Scandalul secolului pă Chișinău

Bună ziua, a fost o săptămână interesantă; aveam și noi probleme cu dronele, guvernul, viața cotidiană, viața personală. Dar totul a fost dat peste cap de o „Extorsiune într-un degajament”. 

Cumva simt că sunt prea bătrân pentru subiectul ăsta, dar sunt prea tânăr ca să îl pot ignora în totalitate.  E sentimentul ăla în care îmi zice: nu zici nimic, pari milenial, în contradicție cu: uite, băi, băiatule, ce fac oamenii ăștia. 

Dar cu toate astea, o să rezum, din punctul meu de vedere, ce se întâmplă. Ca să ofer puțin context în această problemă, două influencerițe, cantarețe, persoane publice internaționale, au decis că le-a rămas Moldova mică. 

Chișinăul, nesuportând atâta valoare influențională internațională, a suferit o înfruntare a titanilor într-o încleștare cum nu ne-a fost dat să vedem de mult. 

Îmi aduc aminte de o situație de genul când se certa Giovanni Becali cu Cartianu. Doamne, ce vremuri, încă mă gândesc cu nostalgie la acel show în care săracul om era făcut nespălat. Încă un punct de cotitură important în istoria mai puțin recentă, dar totuși memorabil, a fost Victor Pițurcă și Marian Iancu, un show superb.

Lăsând gluma la o parte, mă aștept să apară un comunicat de presă de la Netflix că toată situația asta, de fapt și de drept, a fost planuită în detaliu de un regizor renumit, care lucrează cu el la proiectul acesta încă de acum 5 ani. 

Irrelevant ce se întâmplă între ele, capătă o întorsătură penală nedorită. Nu cred că publicul pe care îl targetează ar trebui să vadă genul acesta de situații.

Chiar toată situația devine greu de înțeles, obositoare, fiind atâta de multe detalii și contexte și probleme, duse pe o perioadă atât de mare, încât de la primele lamentări din story-uri dai skip. Dar ele reapar: sunt realimentate continuând dramoleta. 

E prea mult context pentru o chestie care putea să se rezolve foarte ușor; ne ignoram și aia e.  

Și toate ca toate, dar și de o parte și de alta, indiferent cine este de vină și cine caută scandal, nu există în Moldova ordine de restricție dacă se simt în pericol? Nu e mai ușor să dai un telefon la poliție? 

Nu poți trata problemele într-un cadru legal când ele încep să devină penale? Nu știu, poate în capul meu de angajat la 9-18 abordările astea nu își au locul. 

Să mergi să te bați într-un restaurant, acompaniat de persoane adulte, care ar trebui totuși să încerce să aplaneze un conflict de genul acesta.  Mi se pare ceva rupt dintr-o poveste creată de Ernest. 

Revenind la trăirile mele, peste tot pe rețele de socializare este această dramoletă, oricât încerc să o ignor, pare că sunt sortit să aflu care a fost problema acolo. 
De fiecare data zic, ok hai sa trecem peste dam skip, not interested, dar reaparee
ee.

Fiind și român, pur sânge dac, regal, pasionat de bărfă primordială, o singură dată trebuie să acord atenție mai mult de 5 secunde și algoritmul mă convinge să fiu un mic Sherlock Holmes, să pun eu cap la cap ce a zis una, ce a zis alta.

În realitate, e irelevant; sunt doar corupt de un algoritm să acord timpul meu unui subiect de care în realitate nu sunt interesat. Și de aici și antiteza mea: sunt prea bătrân să îmi mai pese să trăiesc problema asta odată cu ele și sunt prea tânăr să nu mă uit la toate prostiile ce îmi apar, să mai pun botul la barfă. 

Și totuși am reușit să scriu un text întreg despre cum nu îmi pasă de beeful lor, de cine are dreptate.
Parcă am același beef interior pe care îl au ele, în care ceva îmi spune: termină cu prostiile și fă ceva util, iar copilul îmi spune: ia vezi ce s-a mai întâmplat, vezi cine pe cine acuză și de ce. Fi curios de cum evoluează situația. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *